Datele sunt conținute în raportul „Portugalia, Social Balance 2020 - Un raport al țării și efectele pandemiei”, de la Facultatea de Economie a Universidade Nova de Lisboa, NOVA SBE.

Raportul a fost elaborat de economistul şi profesorul instituţiei, Susana Peralta, în colaborare cu Bruno P. Carvalho şi Mariana Esteves.

În prima parte, acesta oferă un raport statistic al situației socio-economice a familiilor, concentrându-se pe perioada 2016-2019, dar concentrându-se în principal pe anii 2018 și 2019.

Statisticile se bazează pe datele din Studiul privind condițiile de viață și de venit, realizat anual în Portugalia de Institutul Național de Statistică (INE)

Raportul indică o tendință descendentă a riscului de sărăcie în țară în ultimul deceniu, dar procentul a fost încă de 17,2% în 2019, peste media Uniunii Europene, dar ar fi mult mai mare fără sprijin din partea statului.

„ Transferurile sociale sunt instrumente importante pentru reducerea sărăciei. În 2019, procentul persoanelor aflate în sărăcie, înainte de transferurile sociale, a constituit 43.4 la sută”, se subliniază în raport.

Vorbind la Agenției de știri Lusa, Susana Peralta a subliniat legătura dintre sărăcie și salarii mici, care este realitatea în Portugalia, precum și relația cu piața muncii.

Potrivit raportului „Șomerii sunt grupul cu cea mai mare rată a sărăciei în 2019 (42%)” și „munca cu normă întreagă nu este nici o garanție a scăderii din sărăcie — 46 la sută din populația săracă trăiește în gospodării unde adulții lucrează mai mult de 85% din timp, adică, practic cu normă întreagă”, adăugând că pe lângă șomeri, sărăcia este de asemenea, mai răspândită în rândul familiilor monoparentale și al persoanelor cu niveluri mai scăzute de educație”.

„ Portugalia, fiind o țară cu salarii mici și un nivel precar al pieței muncii printre cele mai înalte din OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), înseamnă că oamenii au relații cu piața muncii care nu-i protejează de sărăcie”, a spus Susana Peralta.