Dezghețarea este ireversibilă, potrivit contraamiralului Marinei Portugheze Carlos Ventura Soares, care conduce Institutul Hidrografic, dar „în acest moment nimeni nu poate spune cât de repede va fi”.

O consecință evidentă este impactul asupra ecosistemului arctic, dar și deschiderea „a două noi zone mari: ușurința accesului la resursele naturale și deschiderea de noi rute maritime”.

Ceea ce națiuni precum Norvegia sau Statele Unite au deja este posibilitatea de a exploata resursele naturale pe care dezghețul le expune și le face accesibile în zonele lor economice exclusive.

Posibilitatea de a naviga în condiții de siguranță în Arctica cu rute regulate „ar face la Canalul Suez, în trecerea tranzitului de mărfuri din Asia în Europa, ceea ce Canalul Suez a făcut traseul Cape, care nu mai este atât de utilizat pentru o mulțime de trafic de la Oceanul Indian la Atlantic”, spune directorul Institutul Hidrografic.

În plus față de mai puțină gheață, aceste rute ar trebui să aibă „capacitatea de a căuta și de salvare în caz de accident, pilotarea marină și capacitatea de a limita posibilele deversări. Atâta timp cât acest lucru nu se întâmplă, cu greu vom putea vorbi despre o rută maritimă perenă cu posibilitate de utilizare comercială, chiar dacă este dificilă pe parcursul întregului an, dar pe parcursul unei mari părți a anului”, spune el.

Jorge D'Almeida consideră că „nu va fi în următorii 50 de ani” că cele mai mari nave din lume vor putea utiliza ruta arctică, nu în ultimul rând pentru că pe ruta tradițională care aduce mărfuri din Asia în porturile din nordul Europei (Anvers, Rotterdam și Hamburg) prin Canalul Suez, afacerea poate fi făcut de-a lungul drum prin trecerea prin depozite importante, cum ar fi Singapore.

Chiar dacă aceasta nu este încă o realitate, este necesar să acționăm acum pentru a proteja Arctica de lăcomia economică a statelor, avocatul american Kristina Gjerde, consultant pentru Programul Global Marine și Polar al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii, apărată în declarațiile către Lusa.

„În Arctica sunt oamenii, viața marină, gheața și întregul ecosistem care trebuie protejate și unde au loc unele dintre cele mai rapide schimbări de pe planetă”, spune ea.

Conform celor mai recente date de la Centrul Naţional de Date pentru Zăpadă şi Gheaţă din America de Nord, gheaţa arctică a scăzut în luna februarie cu 2,9% în fiecare deceniu.

„Provocarea constă în crearea unor structuri de guvernanță care să fie obligatorii din punct de vedere juridic și care să inhibe cursa pentru resurse sau canale navigabile care pot fi deschise, așa cum s-a întâmplat deja în acordul privind pescuitul offshore arctic, care demonstrează modul în care țări precum SUA, Rusia, China sau state europene sunt capabile să colaborează atunci când vine vorba de ceva de interes internaţional”, apără el.

Impactul total asupra unui astfel de ecosistem sensibil este încă necunoscut și toate cele opt țări cu locuri în Consiliul Arctic trebuie să le evalueze, iar cele cinci cu zone economice exclusive din regiune (Statele Unite, Canada, Rusia, Danemarca, Norvegia) trebuie să monitorizeze impactul exploatării resurselor.

„Trebuie să decarbonizăm transportul maritim. Garantați o amprentă ecologică liniștită, deoarece acestea sunt locuri care nu sunt folosite pentru zgomot. Acestea trebuie să navigheze încet şi nu pot exacerba problema schimbărilor climatice globale. Este necesar să se evalueze mai bine argumentele pro și contra”, apără Kristina Gjerde.

Statul arctic și cercetarea științifică din regiune se află în centrul congresului științific virtual Arctic Science Summit Week, care a început vinerea trecută cu întâlniri de lucru, dar a cărui parte științifică, organizată de Portugalia, se desfășoară de miercuri până vineri.