Într-un comunicat de presă trimis agenției Lusa, municipalitatea subliniază că existența minelor antice de aur romane în Regiunea Centrală nu a fost total necunoscută, dar subliniază, de asemenea, că rezultatele acestui proiect de cercetare, care a fost regizat de Consejo Superior de Investigaciones Científica - CSIC, arată adevărata dimensiune a acestui complex.

Regizat de Brais X. Currás și de F. Javier Sánchez-Palencia, proiectul are deja rezultate publicate în revista Antichity.

„ Identificarea unui complex minier a fost realizată prin teledetecție aeriană, folosind analiza fotografiei aeriene din anii 1950, dar și de cele mai moderne, cum ar fi curățarea terenurilor cu tehnologia LiDAR. Rezultatul este documentarea unui set extins de mine, care plasează Lusitania ca una dintre principalele zone producătoare de aur ale Imperiului Roman. Acestea sunt în principal mine deschise, care au fost lucrate cu ajutorul apei. În cele mai multe cazuri, din aceste explorări antice de astăzi rămân doar materiale sterile, sub formă de grămezi mari de piatră, cunoscute local sub numele de „conheiras””, este menționată în nota municipalității.

Aceasta adaugă, „minele sunt situate în principal în valea Tagus și afluenții săi: Erges, Ponsul, Ocreza și Zêzere”, iar în Zêzere o bună parte a minelor sunt situate sub baraje și pot fi recunoscute doar în fotografii aeriene realizate de armată în anii 1940.

„ O zonă minieră mare a fost, de asemenea, documentată în valea râului Alva, până în prezent aproape necunoscută, și care găzduiește una dintre cele mai mari concentrații de exploatare auriferă romane din toată Portugalia”, subliniază acesta.

Informațiile precizează, de asemenea, că săpăturile au fost efectuate cu sprijinul autorității locale și au fost centrate pe complexul minier Covão do Urso și Mina da Presa.

„ Săpăturile au fost efectuate în rezervoarele de apă ale rețelei hidraulice utilizate în operațiune. Prin aceasta, a fost posibil să se demonstreze că minele erau în funcţiune între secolele I-III d.Hr. În plus, studiul înregistrărilor paleoecologice păstrate în rețea a făcut posibilă înțelegerea schimbărilor în utilizările terenurilor derivate de la începutul exploatării aurului”, se detaliază.

În cadrul complexului minier Penamacor au fost efectuate săpături și în tabăra romană situată lângă Mina da Presa. Datele obţinute arată că cronologia taberei este situată în epoca iulio-Claudiană, în jurul primei jumătăţi a secolului I d.Hr. La acea vreme, teritoriul lusitanian fusese deja cucerit de Roma pentru o lungă perioadă de timp. Astfel, prezența armatei nu ar fi legată de cucerire, ci de controlul teritoriului și de exploatarea resurselor.

Această cercetare a început ca parte a unui proiect post-doctoral al Fundação para a Ciência e Tecnologia, regizat de Brais X. Currás la Universitatea din Coimbra și a fost realizat cu finanțare din proiectele „Arqueología en el Exterior” ale statului spaniol.

În prezent, cercetarea continuă în cadrul proiectelor „AVRARIA. Aurul din Hispania. Impacto teritoriale, económico y medioambiental de la minería del oro en el Imperio romano” și „AVRIFER TAGVS. Poblamiento y geoarqueología del oro en Lusitania (Autagus3)”.

Cercetătorii intenționează să continue săpăturile lor în zona minieră din Penamacor, concentrându-se asupra studiului așezării legate de mine.

Din punct de vedere geoarheologic, ei vor încerca, de asemenea, să înțeleagă geologia depozitelor de aur și tehnologia utilizată pentru a le exploata. Ei intenționează, de asemenea, să continue studiul prezenței armatelor Romei în Lusitania antică și a relației lor cu mineritul aurului.