Cercetătorii de la Institutul de Sănătate Publică al Universității din Porto (ISPUP) au concluzionat, într-un studiu care a implicat 643 de persoane în vârstă de 60 de ani și peste, că cei care trăiesc singuri nu sunt neapărat cei cu risc mai mare de a dezvolta depresie.

În acest scop, cercetătorii au evaluat 643 de adulți, cu vârsta de 60 de ani și peste, cu reședința în Porto și participând la cohorta EpiPorto [studiu longitudinal ISPUP care, din 1999, a urmat un eșantion de rezidenți a municipiului], care a răspuns la întrebări cu privire la statutul lor, situația locuințelor, activitățile de agrement, precum și percepția suportului social de către familie și prieteni.

Studiul, dezvoltat în cadrul proiectului HARMED, a concluzionat că cei care locuiesc singuri „nu sunt neapărat cei cu risc mai mare de a dezvolta depresie”.

„ De fapt, depresia este mai frecventă la adulții în vârstă care nu au suport social și care nu sunt implicați în activități de petrecere a timpului liber, indiferent dacă trăiesc singuri sau cu altcineva”, subliniază institutul.

Dintre participanți, 27,4% au suferit de depresie, o prevalență care a fost mai pronunțată la femeile care, atunci când au fost analizate în mod izolat, au avut o prevalență de 30% a bolii.

Ancheta a concluzionat că „cea mai mare tendință de depresie apare în rândul adulților în vârstă care trăiesc singuri, dar care acumulează simultan dezavantajele de a avea un sprijin social scăzut și o mică implicare în activitățile de agrement”.

„ A trăi singur nu ar trebui să fie văzută ca principalul factor de izolare asociat cu depresia”, subliniază ISPUP.

Citată în declaraţie, cercetătoarea Ana Henriques, primul autor al studiului, subliniază că izolarea socială trebuie „abordată într-un mod multidimensional”.

„ Există și alte componente care ne ajută să avem o viziune mai completă asupra a ceea ce este izolarea socială, și anume implicarea în activități de petrecere a timpului liber și sprijinul social primit”, spune el.

Susținând că izolarea socială poate „să ne ofere o viziune incompletă”, Ana Henriques afirmă că este necesar să se țină seama de „toate variabilele de sprijin social” - cum ar fi practicarea activităților - și cum acestea pot fi „cruciale” și „ajută la prevenirea izolării și depresiei”.

În același timp, cercetătorii subliniază faptul că studiul ar putea ajuta profesioniștii din domeniul sănătății să identifice persoanele în vârstă expuse riscului de depresie mai devreme.

„ În loc să adopte o abordare de remediere, profesioniștii din domeniul sănătății vor putea să acționeze mai devreme, identificând adulții în vârstă care nu au activități de petrecere a timpului liber sau rețele sociale bune, contribuind astfel la prevenirea izolării sociale și a depresiei în această populație”, spune el investigatorul.

În plus față de ISPUP, studiul a avut colaborarea cercetătorilor de la Institutul de Sociologie al Universității din Porto, Universitatea Miguel Hernandez de Elche (Spania) și Universitatea din São Paulo (Brazilia).

Finanțat de Fundația pentru Știință și Tehnologie (FCT) și Portugalia 2020, proiectul HARMED, dezvoltat de ISPUP și Institutul de Sociologie al Universității din Porto, a căutat să măsoare impactul crizei socio-economice, violenței și problemelor sociale asupra persoanelor în vârstă.