1. Europa aplică britanicilor aceleași norme ca și în cazul tuturor celorlalte resortisanți din afara UE, la fel cum Regatul Unit aplică europenilor aceleași norme ca și în cazul resortisanților tuturor celorlalte țări. Există o limită privind durata șederii pentru oricine care nu este cetățean al UE, la fel cum există o limită aplicată turiștilor britanici care vizitează SUA, Canada etc. Marea Britanie are, de asemenea, o limită a duratei de timp pe care un cetățean străin poate vizita Marea Britanie, iar acest lucru nu permite accesul la rezidență. Încetarea călătoriilor gratuite (și extinse) între Regatul Unit și UE este rezultatul deciziei britanice de a se desprinde de UE, nu de la nicio decizie a UE.

2. Numai în Marea Britanie se vorbește despre „regulile de la Bruxelles” — pe continent numim aceste „reguli britanice”, deoarece multe dintre ele au fost puse în aplicare la insistențele Regatului Unit sau pentru a face aranjamente speciale în favoarea Regatului Unit pe cheltuiala celorlalte țări ale UE.

Putem doar spera că Bruxelles-ul va elimina în cele din urmă toate aceste „reguli britanice” pentru a ne face viața mai puțin complicată aici. Apropo, expresia „regulile Bruxelles-ului” a fost una dintre minciunile prezentate de Boris Johnson când era reporter și înainte de a fi politician și de atunci a continuat această afirmație greșită.

3. Marea Britanie nu a aderat niciodată la Convenţia Schengen şi cineva trebuia întotdeauna să arate dovada cetăţeniei sau a unui paşaport care intra şi iese din Marea Britanie, chiar şi atunci când Marea Britanie făcea parte din Uniunea Europeană. Acest lucru nu sa schimbat.

Ron B. Thomson, Lagoa