Sunt alegeri în Ungaria duminica viitoare, şi se pare că Orbán ar putea câştiga. Acum o lună el a fost în urma opoziției prost, dar apoi Rusia a invadat Ucraina.

Ungaria este una dintre noile dictaturi „moi” care arată ca democrațiile pentru trecătorii obișnuiți. La urma urmei, nu există poliție secretă, puteți critica public guvernul și ei numără de fapt toate voturile din alegeri. Uneori găsesc și câteva voturi în plus, dar Orbán a câștigat într-adevăr trei alegeri mai mult sau mai puțin corecte la rând.

Cu toate acestea, el este de fapt un dictator („Viktatorul”, îl numesc unii), în ciuda alegerilor libere. Nu trebuie să fie fraudate în avans, deoarece Orbán controlează aproape toată mass-media de la care alegătorii obțin informațiile lor. Şi nici măcar nu are nevoie să câştige majoritatea voturilor, pentru că circumscripţiile electorale sunt gerrymandered în favoarea sa.

El a eliminat presa „liberală”, făcându-le neprofitabile (fără publicitate guvernamentală, procese costisitoare etc.), iar apoi a făcut prieteni bogați să le cumpere la prețuri de chilipir și să le cânte laude în ele. Peste 90% din mass-media maghiară sunt pro-Orbán, deși nu există cenzură formală.

A scăpat cu asta prin extinderea curţii constituţionale şi a împachetat-o cu stalwarts din partidul său „Fidesz”. El a preluat de asemenea controlul asupra instanțelor inferioare forțând toți judecătorii de peste 62 de ani să se pensioneze și să numească în schimb membri Fidesz. Și uneori creează partide politice false în anii electorali pentru a atrage o parte din votul anti-Orbán.

Cel mai mare succes al lui Orbán a fost extinderea cetățeniei la peste un milion de etnici maghiari care trăiesc ca minorități în țările învecinate — și, de asemenea, oferindu-le acces la beneficii sociale generoase maghiare. Poate că nu au fost niciodată în Ungaria, dar alcătuiesc o zecime din electorat, iau banii — iar 95% dintre ei votează pentru Fidesz.

În mass-media, există un torent continuu de propagandă motivată de ură împotriva minorităților (evrei, romilor și homosexualilor) și în special a imigranților. Timp de 12 ani, ţării i s-a spus că Fidesz este singura lor apărare împotriva Ungariei Islamice, unde adevăraţii maghiari ar fi o minoritate asuprită, deşi niciun musulman sănătos nu ar alege în mod voluntar să trăiască acolo.

Un număr deprimant de maghiari, majoritatea mai în vârstă, slab educați sau rurali, au crezut întregul pachet, dar victoriile lui Orbán depindeau și de faptul că partidele de opoziție se războiau cronic unele cu altele. De data aceasta avea probleme serioase, pentru că toți șase au reușit să se reunească și să susţină acelaşi candidat.

Nu se puteau pune de acord asupra altor lucruri, aşa că pretendentul pe care l-au ales era un politician de centru-dreapta, mai degrabă incolor, numit Péter Márki-Zay. Cu toate acestea, destui oameni s-au săturat de cronyism și de minciunile că, cu o lună în urmă Fidesz și alianța de opoziție au fost difuzate gât și-gât. Şi apoi Rusia a invadat Ucraina.

Asta ar fi trebuit să fie un dezastru pentru Orbán, care rivalizează cu Donald Trump în adularea fanboy a lui Putin. El chiar a trebuit să se izbească de marşarier şi să lase 450.000 de refugiaţi ucraineni să intre în ţară. Aceasta este doar o cincime cât a luat Polonia, dar este de treizeci de ori mai multe decât Marea Britanie a acceptat așa că el este în siguranță în mijlocul haitei europene.

El a fost la fel de rapid în schimbarea narațiunii sale de politică externă. În loc să țină departe hoardele musulmane, acum el ținea Ungaria departe de războiul din Ucraina. „Opoziţia şi-a pierdut minţile”, a declarat el într-un miting din 15 martie.

„ Vor intra într-un război crud, sângeros și prelungit și vor să trimită trupe și arme maghiare pe linia frontului. Nu putem lăsa să se întâmple asta. Nici un maghiar nu poate fi prins între nicovala ucraineană și ciocanul rusesc.

Totul e un nonsens, desigur. Coaliţia de opoziţie nu a spus niciodată aşa ceva, iar Ungaria este membră a alianţei NATO, care declară constant că în nici un caz nu se va implica direct în războiul din Ucraina. Ungaria nu putea trimite trupe în Ucraina chiar dacă ar vrea.

Dar a funcţionat. Până la jumătatea lunii martie Fidesz conducea alianţa opoziţiei cu 8%, deşi sondajele recente au arătat că conducerea lui Orbán se îngustează. Pentru un popor cu reputația de a fi inteligent, chiar viclean — 'singurii oameni care pot intra într-o ușă rotativă în spatele tău și ieși din ea în fața ta — maghiarii sunt jenant de naivi.

Ar putea fi acesta un indiciu pentru ce unele țări sunt seduse de acești autocrați manipulatori, în timp ce altele nu? Americanii sunt mai naivi decât canadienii? Sunt ruşii mai uşor de păcălit decât ucrainenii? Mâncare pentru gândire, dar am spus destul.


Author

Gwynne Dyer is an independent journalist whose articles are published in 45 countries.

Gwynne Dyer