A fost odată, cu mult timp în urmă, un om numit Noe a primit un mesaj pentru a construi o barcă uriașă pe vârful unui munte și a o umple cu animale, câte două din fiecare specie. Probabil știm cu toții această poveste și s-a spus că este o modalitate de a conserva toate animalele într-un moment în care un dezastru de inundații urma să șteargă totul de pe planetă.


Ursuleți-mă cu mine. Cei mai mulți dintre noi astăzi suntem acum conștienți de faptul că există anumite animale - și plante de altfel - care sunt pe cale de dispariție sau care lipsesc deja dintr-un motiv sau altul (și nimic de-a face cu Noe), de obicei din cauza interferenței Omului - dar nu întotdeauna - și acum au fost incluse pe Lista Roșie a IUCN în efortul de a le conserva din nou.


Avem nevoie de o altă Arcă, metaforic vorbind, și aici intră Lista Roșie a IUCN. Ne-a luat ani de zile să realizăm că anumite specii au dispărut pentru totdeauna și ar trebui luate măsuri pentru a păstra ceea ce ne-a mai rămas. Înființată în 1964, Lista Roșie a speciilor amenințate a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUICN) a evoluat pentru a deveni cea mai cuprinzătoare sursă de informații din lume cu privire la riscul global de dispariție a speciilor de animale, ciuperci și plante. Utilizează un set de criterii precise pentru a evalua riscul de dispariție a mii de specii și subspecii, iar aceste criterii sunt relevante pentru toate speciile și toate regiunile lumii.


Categoriile și criteriile lor sunt destinate a fi un sistem ușor de înțeles pentru clasificarea speciilor cu risc ridicat de dispariție globală. Acesta împarte speciile în nouă categorii, de la cele mai puțin vulnerabile la, bine, nu aici mai - neevaluate, deficitare de date, cel mai puțin îngrijorător, aproape amenințat, vulnerabil, pe cale de dispariție, pe cale de dispariție critic, dispărut în sălbăticie și dispărut.


Până în prezent, au fost evaluate multe grupuri de specii - inclusiv mamifere, amfibieni, păsări, corali și conifere. Pe lângă faptul că se uită la speciile nou recunoscute, ele reevaluează, de asemenea, starea unor specii existente, uneori cu vești bune, cum ar fi reducerea câtorva specii pe scara categoriilor, probabil datorită eforturilor de conservare. Vestea proastă este însă că biodiversitatea este în scădere.


Barometrul vieții


În același mod în care un barometru măsoară presiunea atmosferică pentru evaluarea condițiilor meteorologice, Lista Roșie IUCN măsoară presiunile care acționează asupra speciilor, care ghidează și informează acțiunile de conservare pentru a ajuta la prevenirea disparițiilor, iar lista este adesea menționată ca un barometru al vieții.


Cine decide ce se întâmplă?


IUCN se bazează pe evaluatori (indivizi instruiți, de obicei experți în specii) pentru a evalua speciile pe baza datelor și informațiilor disponibile în prezent. Aceasta provine dintr-o serie de surse, inclusiv lucrări științifice, cărți, rapoarte, cunoștințe de specialitate, cunoștințe indigene și științe cetățenești obținute de la comunitățile care colectează informații. Aceștia revizuiesc și verifică cu atenție evaluările înainte de a le publica pe site-ul lor web.



De ce sunt cele mai puțin îngrijorătoare specii incluse pe Lista Roșie IUCN?


Deși acestea prezintă un risc mai scăzut de dispariție, ele sunt încă importante în ceea ce privește biodiversitatea globală. Unele specii cu cea mai mică îngrijorare suferă scăderi lente și este important să se monitorizeze aceste specii și să se dezvolte acțiuni de conservare adecvate pentru a preveni amenințarea lor în viitor.


Ce se întâmplă dacă specia pe care o caut nu se află pe site-ul Lista Roșie IUCN?


În prezent, se estimează că există peste 2 milioane de specii descrise care trăiesc pe Pământ, dintre care mai puțin de 10% au fost evaluate pentru Lista Roșie. Dacă o specie nu se află pe site, aceasta este tratată ca neevaluată.


Potrivit site-ului lor web, peste 42100 de specii sunt amenințate cu dispariția. Aceasta reprezintă încă 28% din toate speciile evaluate. Peste 150.000 de specii au fost evaluate până în prezent, iar scopul lor actual este de a evalua încă 10.000 de specii, și sigur că „ouăle sunt ouă”, toate aceste liste se vor clătina și se vor clătina odată cu trecerea timpului.


Nu este timpul să ne așezăm și să luăm un pic mai mult?