Sentimentul de foame sau mulțumit după o masă nu este decizia noastră. Simțim una dintre aceste nevoi și, odată împlinită, continuăm cu viața noastră.

De asemenea, nu putem înțelege de ce preferăm un baton de ciocolată decât un măr sau de ce este mai ușor să preferăm opțiuni sănătoase dimineața.


Deci, dacă modul în care ne raportăm la mâncare și alegerile noastre alimentare nu sunt în întregime sub controlul nostru și uneori sunt contrare intențiilor noastre, care sunt celelalte forțe aflate în joc care tind să ne „saboteze” planurile?

Nevoia de a găsi combustibil pentru a genera energie este prezentă în biologia tuturor organismelor vii: cu toții avem nevoie de hrană pentru a supraviețui. Deci, nu este surprinzător faptul că corpurile noastre au un sistem complex de control al consumului de alimente, condus de hormoni, care acționează ca mesageri chimici între corp și creier, coordonând comportamentul și alegerile noastre alimentare.


Acești hormoni circulă în sânge și provin din țesuturi din diferite surse ale corpului care gestionează aportul și stocarea energiei, inclusiv intestinele, țesutul adipos și pancreasul (care produce hormoni implicați în stocarea energiei, cum ar fi insulina).

Unii hormoni sunt responsabili de stimularea foametei (să-i numim „hormoni ai foamei”), în timp ce alții sunt responsabili pentru a ne face să ne simțim plini (să le numim „hormoni de sațietate”).

Odată plin, stomacul ne reduce dorința de a mânca producând mai puțini hormoni ai foamei și trimițând un mesaj creierului pentru a nu mai mânca. În același timp, nivelurile hormonilor de sațietate cresc după o masă și ating un vârf de 30 până la 60 de minute mai târziu.


Această interacțiune dinamică a mesajelor de foame și a hormonilor de sațietate ajută creierul să ne regleze comportamentul alimentar. Un alt set de hormoni ne poate conduce alegerile alimentare și ne poate motiva să mâncăm, chiar și în absența foamei fizice.

Se pare că nivelul hormonilor se schimbă și atunci când pierdem în greutate. Mai multe studii au arătat că pierderea în greutate indusă de dietă este asociată cu modificări hormonale care promovează recâștigarea greutății.

După pierderea în greutate, nivelurile hormonilor de sațietate scad și nivelurile hormonilor foamei cresc. Aceste modificări duc la o creștere persistentă a foamei, la o scădere a senzației de sațietate și la o cheltuială mai mică de calorii. Aceste schimbări pot dura până la trei ani și probabil fac parte din motivul pentru care 8 din 10 persoane ajung să-și recâștige greutatea pierdută pe termen lung.


Este important să ne amintim că nu ne putem controla hormonii. Când ne este foame, este foarte dificil să nu mâncăm. Dar învățarea modului în care funcționează hormonii noștri ne poate ajuta să înțelegem ce fel de tratament și strategii ar putea fi necesare pentru a ne controla eficient greutatea.


Pentru mai multe informatii va rugam sa contactati Grupo HPA Saude la +351 282 420 400.