Într-un „webinar” organizat cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului Dispărut, marcată la 25 mai, Carlos Farinha a observat că cei 1.011 copii și tineri dispăruți până la 18 ani în 2020 reprezintă „un număr substanțial mai mic” decât în anii precedenți, această reducere este „cu siguranță” legată de pandemia din Covid-19.

Potrivit lui Carlos Farinha, din numărul total, 868 de tineri dispăruți aveau între 14 și 17 ani, 90 aveau între 11 și 13 ani și 53 de copii cu vârsta de până la 10 ani.

Directorul național adjunct al PJ a subliniat că aceste date „nu include toți copiii dispăruți” în Portugalia, de multe ori lipsesc sunt numerele din PSP și GNR, și a apărat o îmbunătățire a statisticilor privind dispariția copiilor și a tinerilor, astfel încât să existe „o reprezentare mai precisă a ceea ce se întâmplă în acest grup” în ţară.

Prezent şi la webinarul organizat de Asociaţia Portugheză pentru Copii Dispăruţi (APCD), preşedintele Institutului pentru Sprijin pentru Copii (IAC), Dulce Rocha, a atras atenţia asupra „fenomenelor majore care stau la baza dispariţiei” copiilor , cum ar fi exploatarea sexuală și traficul de persoane.

Dulce Rocha a vorbit şi despre „situaţiile şocante” cu care se confruntă copiii şi tinerii care fug de instituţii, considerând că „fuga are consecinţe ireversibile”.

„ În cele mai multe cazuri, tinerii se întorc la instituții după un timp, dar experiențele prin care trec în timpul evadării sunt foarte dramatice, făcându-i și mai vulnerabili. Exploatarea sexuală este foarte prezentă”, a spus ea.

Dulce Rocha a considerat că ar trebui făcute investiții în formarea profesioniștilor, astfel încât aceștia să „raporteze din ce în ce mai mult organizațiilor societății civile dispariția oricărui copil, chiar dacă există o idee că aceștia se vor întoarce la instituție”, deoarece au nevoie de monitorizare și psihoterapie personalizată.